.png)
Biasul de gen în cercetare și neuroștiință
- acum 6 ore
- 2 min de citit
De Selejan Irina
De ce societatea ia decizii părtinitoare atunci când evaluează femeile de știință și rezultatele lor? Prejudecățile de gen nu sunt erori de moment, ci rezultatul unei arhitecturi cognitive rău-intenționate, în care competențele reale istorice ale femeilor sunt complet decuplate de realitate. Această disonanță, adânc înrădăcinată în imaginarul colectiv, continuă să distorsioneze și realitatea științifică: de la scepticismul subtil din laboratoare, până la invizibilitatea cronică în citări și inovații/progrese semnificative în specialitatea lor.
Un exemplu clar vine din cercetarea preclinică. În studiile pe animale, masculii sunt folosiți covârșitor, sub pretextul că femelele ar introduce „instabilitate” prin variațiile hormonale.
Într-un studiu amplu, Mamlouk și colaboratorii arată că această practică nu este neutră, ci produce un model biologic incomplet, care ignoră diferențe de funcționare dintre creierul feminin și cel masculin. „Excluderea sistematică a femelelor limitează sever validitatea rezultatelor”, notează autorii.
Consecințele nu sunt doar teoretice. Diferențele dintre femei și bărbați în metabolizarea medicamentelor, în răspunsul la tratamente și în riscul de efecte adverse sunt astăzi bine documentate. Cu toate acestea, multe protocoale terapeutice au fost construite pe baza datelor obținute preponderent de la subiecți masculini. Un articol publicat pe PubMed arată că femeile sunt mai expuse reacțiilor adverse tocmai din cauza acestui dezechilibru de bază.
În neuroștiință, problema devine cu atât mai complexă. Nu este vorba doar despre cine este inclus în studii, ci și despre modul în care sunt interpretate datele. Chiar și atunci când sunt analizate atât femei, cât și bărbați, sexul este adesea tratat ca o variabilă secundară sau chiar ignorat complet. Un studiu publicat în Translational Psychiatry arată că, în multe articole de top, diferențele dintre sexe sunt raportate superficial sau deloc, deși există variații semnificative în structura creierului, conectivitate și răspunsul la stres.
Astfel, se creează o imagine a creierului uman, care nu reprezintă pe deplin nici femeia, nici bărbatul. Modelele despre emoții, stres, vulnerabilitate psihică sau răspuns la tratament ajung să fie construite pe o realitate parțială. În timp, această imagine incompletă influențează diagnosticul, prevenția și intervenția psihologică și medicală.
Cercetările arată clar că diferențele dintre creierele feminine și masculine nu susțin în niciun fel ideea unei „superiorități” cognitive a unuia dintre sexe. Deși există diferențe medii în anumite regiuni sau tipare de activitate, acestea se suprapun masiv între femei și bărbați și nu pot fi transformate într-o ierarhie a inteligenței, raționalității sau competenței. Tocmai de aceea, neuroștiința modernă vorbește despre un „mozaic cerebral”: fiecare creier este o combinație unică de trăsături, iar împărțirea rigidă pe criterii de gen devine artificială. În acest context, biasurile de gen nu doar că sunt nedrepte, ci și profund nejustificate științific.
Adevărata problemă nu este, așadar, existența diferențelor, ci modul în care ele au fost ignorate, simplificate sau interpretate prin filtre culturale vechi. Biasul de gen în neuroștiință nu acționează doar prin discriminare conștientă, ci și prin decizii luate la nivel subconștient, influențate de mediul în care trăim.
Într-o știință care se proclamă obiectivă, adevărata rigoare începe atunci când aceste mecanisme trecute des cu vederea sunt recunoscute și corectate.
Doar atunci neuroștiința poate deveni o știință cu adevărat completă, una care înțelege creierul uman nu printr-un singur model, ci în toată diversitatea lui.
Bibliografie
Comentarii