În mintea unui campion: Cum sportul ne modelează creierul pe termen lung

acum 4 zile
4 min de citit

De Alexandra Maria Conduleț

Te-ai întrebat vreodată ce se întâmplă în creierul unui sportiv de performanță în timpul unui meci sau al unei demonstrații? Când toată presiunea este pe umerii săi și o lume întreagă stă cu sufletul la gură și îl privește? Un om obișnuit cel mai probabil că nu ar face față; cu toate acestea, sportivul pare că este stăpânit de un calm aproape inexplicabil, în ciuda emoțiilor pe care ar trebui să le simtă. Ce se întâmplă cu adevărat în creierul său și cum ne modelează sportul modul de gândire este ceea ce urmează să abordeze acest articol.

Creierul nostru nu este un obiect static, ci un complex de sisteme dinamice, aflate într-o o continuă schimbare. Neuroplasticitatea este capacitatea creierului de a-și modifica structura și funcțiile în urma unor experiențe de care avem parte.

Creierul nostru este alcătuit dintr-o mulțime de sisteme și substanțe, dar, ca să simplificăm puțin, o să-l împărțim în materie cenușie și materie albă. Materia cenușie este alcătuită din centrele de comandă (unde se află corpii neuronali), de unde se iau decizii și se procesează informația, în timp ce materia albă este reprezentată de axonii acestora – căile de comunicare ce leagă respectivele centre de mușchi.

Neuronii, sau celulele nervoase, sunt cele prin intermediul cărora este transmis un impuls nervos. În momentul în care un sportiv repetă o mișcare de multe ori, pe axon (prelungirea neuronului) se depune o substanță numită mielină, ce permite deplasarea respectivului impuls cu o viteză mult mai mare. Pe scurt, așa se formează un reflex; repetarea constantă a unei mișcări nu doar că contribuie la creșterea masei musculare, dar formează și noi căi în creier, ce permit pe viitor o reacție mult mai rapidă și folosirea a mai puțini neuroni și mai puțină energie pentru același rezultat.

BDNF (Brain Derived Neurotrophic Factor) este o proteină eliberată cu precădere în momentul în care facem un efort fizic. Rolul acesteia este de a ajuta la „menținerea creierului tânăr”, prin repararea neuronilor afectați și crearea altora din celule stem.

Revenind la liniștea pe care o observăm la sportivii de performanță, aceasta se datorează reflexelor formate prin depunerea de mielină pe axonul neuronilor. În timpul unui meci, dacă ar sta să se gândească la fiecare mișcare și la strategie, nu ar mai avea timp de altceva. Însă, cu reflexele deja formate, e ca și cum corpul face singur ceea ce e nevoie ca să câștige, în timp ce creierul analizează adversarii cu un efort cerebral minim, pentru a reuși să gestioneze presiunea și să rămână concentrați. Mișcarea controlată, dar lentă, ce este condusă de cortexul prefrontal, devine controlată de Cerebel și de Ganglionii Bazali, ce se ocupă cu automatismele și reflexele foarte rapide. Toate gândurile și neuronii care nu sunt relevanți în acel moment sunt decuplați, iar sportivul se concentrează doar pe ce este esențial. Acest lucru îl ajută nu doar în timpul competiției, dar și în viața de zi cu zi. În timp ce noi suntem consumați de fiecare lucru, cât de mărunt, și ne umplem creierul cu tot felul de gânduri, de cele mai multe ori nefolositoare, un sportiv este deprins să nu ia în seamă ideile irelevante, ajungând astfel într-o stare de liniște și pace constantă, ce îi permite să se concentreze pe obiectivele sale.

Dar cum rămâne cu panica? Unde dispare tot acel stres pe care ar trebui să-l simtă? Stresul este reprezentat de niveluri ridicate de cortisol și adrenalină, secretate în urma reacției de „luptă sau fugi”, declanșată de Amigdală. În urma practicării unui sport de performanță, una dintre conexiunile care se întărește este cea dintre Cortexul Prefrontal și Amigdală, ce poate suprimă adeseori această reacție, pentru ca sportivul să rămână aibă o gândire rațională.

Pe termen lung, pe de altă parte, intervine rezerva cognitivă. Aceasta este ca un „scut împotriva îmbătrânirii”, un ansamblu de conexiuni ce ne menține creierul funcțional la orice vârstă. Din punct de vedere științific, rezerva cognitivă este totalitatea conexiunilor neuronale alternative ce se formează de-a lungul vieții. De vreme ce, prin sport, în creier se formează multe astfel de rețele, rezerva cognitivă a unui atlet este mult mai mare.

Însă, ca în orice domeniu, există și dezavantaje. Sporturi de contact precum boxul, MMA sau rugby-ul pot avea drept consecințe leziuni sau lovituri ce pot duce la Encefalopatie Traumatică Cronică. Aceasta este consecința unor traumatisme repetate suferite; se dezvoltă lent, dar presupune simptome precum probleme de memorie, concentrare, echilibru sau schimbări de dispoziție.

Vestea bună este că acest proces de „reconstrucție” a minții nu este rezervat exclusiv celor care urcă pe podium la Jocurile Olimpice. Neuroplasticitatea este un lucru de care putem profita toți, indiferent de vârstă sau de nivelul de pregătire fizică. În acest sens, este important să ne formăm de la o vârstă cât mai mică niște obiceiuri bune, care, în timp, vor deveni reflexe și ne vor ajuta să ducem o viață mai liniștită și mai lungă.

Fie că este vorba de un antrenament de cardio, un curs de dans sau doar o plimbare în parc, îi oferim creierului nostru șansa de a se optimiza. Sportul ne învață, în esență, că suntem arhitecții propriei noastre minți, pe care o modelăm după bunul plac. Așadar, data viitoare când te vei simți copleșit de zgomotul lumii moderne, amintește-ți că soluția pentru a ajunge la acel calm specific sportivilor s-ar putea să nu fie în mintea, ci în mișcarea ta. Performanța începe cu un singur pas, dar se desăvârșește prin fiecare nouă conexiune pe care alegem să o construim.

Bibliografie

GIRL UP NEUROSCIENCE

În mintea unui campion: Cum sportul ne modelează creierul pe termen lung

Postări recente

Comentarii

GIRL UP NEUROSCIENCE

Distribuie