.png)
Sinestezia
- acum 2 zile
- 3 min de citit
De Ogrezeanu Alexandra
Creativitatea poate avea multe forme, iar uneori își are originea chiar în modul în care percepem lumea. Cum ar fi să vezi culori atunci când auzi muzică sau să simți o atingere atunci când auzi un sunet? Sinestezia este un fenomen perceptiv în care stimularea unei căi senzoriale sau cognitive duce la experiențe involuntare pe o a doua cale senzorială sau cognitivă. Persoanele care prezintă această condiție pot asocia fără control conștient un cântec cu o culoare, un miros cu o formă, un cuvânt cu un gust etc.
Sinestezia nu este considerată o afecțiune, ci o condiție. Cei care prezintă această particularitate se încadrează în sfera neurodivergenței, întrucâtcăile lor neuronale sunt organizate și funcționează în mod diferit față de acelea considerate neurotipice. Există numeroși artiști care prezintă sinestezie, ceea ce poate reprezenta un avantaj, anume creativitate sporită.
Se diferențiază două tipuri fundamentale de sinestezie:
sinestezie proiectivă: perceperea directă a culorilor, formelor sau figurilor ca reacție la anumiți stimuli, fiind cea mai frecvent recunoscută formă;
sinestezie asociativă: a simți o conexiune foarte puternică și involuntară între stimul și senzația pe care o declanșează;
Cauze și mecanisme
Nu au fost identificate cauze clare, însă persoanele care experimentează sinestezie se nasc, de obicei, cu aceasta sau o dezvoltă foarte devreme în copilărie. Cercetările indică faptul că poate fi moștenită genetic. Pe de altă parte, există dovezi conform cărora toți oamenii manifestă forme incipiente de sinestezie în primii ani de viață, aceasta făcând parte din dezvoltarea naturală a creierului.
Persoanele cu sinestezie au mai multe conexiuni între regiuni cerebrale diferite, care se activează simultan în urma unui singur tip de input senzorial. Acest aspect ar putea explica de ce rata de sinestezie la persoanele cu tulburare din spectrul autist (TSA) este cel puțin triplă față de rata persoanelor fără TSA. Această corelație nu implică o relație cauzală directă, ci o suprapunere parțială a mecanismelor neurobiologice implicate.
În unele cazuri, sinestezia poate fi dobândită în urma unor leziuni cerebrale. Se presupune că reorganizarea și plasticitatea neuronală, apărute în procesul de recuperare, permit formarea unor noi conexiuni senzoriale.
Tipuri de sinestezie
Creierul persoanelor cu sinestezie permite o comunicare mai intensă între zone care, de regulă, funcționează separat. De exemplu, experiența auditivă de a vedea culori când se observă anumite forme s-ar putea datora activării încrucișate (cross-activation) a ariilor cerebrale responsabile de recunoașterea formelor și a culorilor. Există numeroase subtipuri de sinestezie, precum:
Sinestezie auditivo-tactilă: anumite sunete pot induce senzații tactile în anumite părți ale corpului. De exemplu, o persoană cu sinestezie auditivo-tactilă poate experimenta faptul că auzirea unui anumit cuvânt sau a unui anumit sunet se simte ca o atingere într-o anumită parte a corpului sau faptul că anumite sunete pot crea o senzație la nivelul pielii fără a fi atinse. Deși este una dintre cele mai puțin frecvente forme de sinestezie, o senzație similară poate fi evocată la multe persoane, cunoscută sub numele de ASMR.
Sinestezie de tip culoare-zi: Unii oameni văd sau asociază anumite culori cu zilele săptămânii. Aceasta este una dintre cele mai comune forme de sinestezie.
Sinestezie de tip grafem-culoare: „grafem” se referă la cea mai mică parte a unui limbaj scris, cum ar fi o literă, un număr sau un simbol. Unii oameni văd diferite grafeme în culori specifice. Persoanele care experimentează efectul de proiecție al sinesteziei vizuale văd adesea grafemele ca fiind culori diferite.
Sinestezie de tip auz-mișcare: sunetele sunt asociate cu perceperea mișcării, cum ar fi senzația auditivă a unui „șuierat” la observarea unui obiect aflat în deplasare.
Sinestezia prin atingere în oglindă: Sinestezia prin atingere în oglindă este atunci când vezi ceva întâmplându-se altcuiva și simți fizic acest lucru. Funcționează similar cu crisparea reflexivă pe care ai putea-o avea dacă vezi pe cineva împiedicându-se și dându-se cu fața în jos în dreptul tău. Cu toate acestea, efectul este mult mai puternic.
Sinestezia de tip sunet-culoare: perceperea unor culori specifice în urma auzirii anumitor sunete sau piese muzicale. Muzicienii și artiștii descriu adesea că au această formă.
În concluzie, sinestezia ilustrează diversitatea modurilor în care creierul uman poate percepe și integra realitatea. Departe de a fi o afecțiune, aceasta oferă o perspectivă unică asupra lumii și asupra creativității umane.
Bibliografie
Comentarii